Si ingerii pleaca...:(

Si ingerii pleaca cateodata. Pleaca si ne lasa, in ceata zilei de azi si bezna totala a zilei de maine. Si e trist cand pleaca asa...Luand cu ei toata frumusetea ce a fost si nu va mai fi la fel..in lipsa lor. Pentru mine ati fost un inger ce ma indreptat spre lumina si va voi fi recunoscatoare toata viata.

A fi sau a nu fi...Impulsiv

Simtim de multe ori ca gresim in unele sitoatii.Fie actionam impulsive fie suntem perfect stapani pe sitoatie inevitabil facem greseli. Nu pot decat sa ma intreb: Daca realizam ca facem rau cuiva, de ce continuam sa o facem?


Sa fie de vina frica ? Ne sperie sitoatile de genul : trebuie sa fac asta „pentru ca asa e bine” si ne ferim de ele. Si totusi...de multe ori ne incalcam propriile reguli pentru a ne creea altele noi. Asadar nu ne putem controla in momente de furie, dar dupa regretam. Sa fie asta una din marile greseli ale omenirii? Vom afla...

Intrebari nespuse,dar pe limba tuturor! Isi doresc femeile sa fie salvate?

Toate fetele viseaza la un Fat Frumos. Dar daca Fat Frumos intarzie sa apara? Atunci Frumoasa adormita va lancezi in sicriuul ei pentru totdeauna? Sau in cele din urma s-ar trezi, ar scuipa marul si si-ar relua jobul, vitaminele si un copil de la banca de sperma?
Nu pot sa nu ma intreb: in fiecare femeie puternica exista o printesa fragila ce asteapta sa fie salvata? Oare femeile isi doresc doar sa fie salvate?

Complimentele

Complimentele se plaseaza ca banii la bursa:urmarind profitul pe care il aduc.
Eu ma gandesc la cei care imi ofera pe tava complimente mai mult ca la dusmani decat ca prieteni. In general un compliment te cenzureaza. Te inchide intr'un spatiu restrans si te hraneste cu iluzia ca esti " cel mai bun" si ca nu exista loc de perfectionare, tu fiind insusi perfectiunea. Asa ca nu fiti incantati peste masura cand cutarica zice stiu eu ce cuvinte dulci la adresa voastra. Ascultati critica si invatati din ea.

Cand tristetea face victime

Cu totii avem momente in viata cand suntem tristi. Fie ca tristetea ne este provocata de pierdera unui obiect sau fiinta draga, fie tristetea vine dn profunzimea eului nostru in momentele decisive ale vietii, cand realizam cat de mici si insignifianti suntem in univers. Dar oricum ar fi, suntem tristi. Monotonie, rutina, plictiseala, probleme...toate aceste fac parte din familia tristetii. Toate sunt rude, mai de gradul II sau mai de sange, dar sunt rude. Iar noi suntem tristi...
Tristetea este rana sufletului. O rana adanca...necicatrizata.Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise.